a 3-a zi de serviciu, a 11-a cazatura.
Deja nu mai e motiv de petrecere faptul ca vin cu motocileta la serviciu prin traficul generos de Bucuresti. Incepusem sa cred ca nici tinerea ehilibrului pe loc nu mai e dificila.
Am crezut prost. De dimineata cand am ajuns la serviciu am urcat o roata pe bordura si s-a oprit motorul. Vina mea, desigur. Sau a piticului verde. Am pornit motorul, am accelerat-o putin si am simtit-o inclinandu-se. Incerc sa opun rezistenta, dar realizez ca picioarele sunt in aer. Pun piciorul jos si o culc usor, ca pe un copil.
Gravitatia ma adora.
